La mijlocul secolului al XIX-lea, la Targu-Neamt se aflau 59 de mesteri sumanari, 46 de mesteri croitori si 3 fabrici de postav. Cea mai importanta si mai bine utilata fabrica era fondata de Mihail Kogalniceanu in 1853, cu utilaj adus din Germania, folosind initial forta apei, iar ulterior o masina cu vapori de 24 CP. A fost cea dintai fabrica integrata de lana din Moldova, cu un proces tehnologic avansat, pentru toate etapele succesive ale procesului de productie. Se obtineau postavuri, ciorapi tricotati, paturi, covoare, pleduri, cergi si altele. Fabrica prelucra anual intre 50.000 si 60.000 oca de lana, avand peste 120 muncitori. Mihail Kogalniceanu vinde fabrica in 1879 colonelului E. Alcaz. Dupa 6 ani, colonelul demonteaza fabrica si o muta la Buhusi, unde functioneaza si astazi.

Un eveniment imortant din viata orasului se produce la 16 octombrie 1852, cand in cadrul unei mari solemnitati, domnitorul Grigore Ghica, Mitropolitul Moldovei, staretul Manstirii Neamt si mult norod inaugurau spitalul, spiteria si Scoala Domneasca (D. Constantinescu si colab., 1972), edificii care s-au ridicat prin grija si cheltuiala Manastirii-Neamt.

Despre aceasta solemnitate vorbeste Ion Creanga in "Amintiri din copilarie": "... Eu, impreuna cu alti baieti, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-Voda care era de fata la acea serbare, inconjurat de o multime de lume, si nu ne mai saturam privindu-l".

Spitalul s-a inaugurat inaintea acelora din Piatra-Neamt si Bacau, functionand cu 40 de paturi (D. Constantinescu si colab., 1972). In anul 1853 isi deschide portile Scoala Nr. 1 de Baieti, "Scoala Domneasca", unde au invatat Ion Creanga (Stefanescu), Vasile Conta, Gh. Atanasiu, iar 5 ani mai tarziu (1858) se deschide si prima scoala publica pentru fete, "Scoala Nr. 1 de Fete" in casele lui Mihail Kogalniceanu. De acum au putut sa invete toti copiii urbei Neamt.

Viata politica incepe sa fie traita cu intensitate, populatia orasului manifestandu-si entuziasmul fata de Unirea Principatelor intr-un mod cu totul deosebit. Aceste momente le-a vazut si le-a trait Nicolae Grigorescu, care la 24 ianuarie 1859 era la Agapia: "... Am lasat tot, am pus saua pe cal si fuga la targ. Atunci am vazut eu ce va sa zica bucuria unui popor. Cantece, jocuri, chiote in toate partile. Iti ieseau oamenii in drum cu oala plina de vin; care cum se intalneau luau vorba de Cuza, de unire, se imbratisau si incingeau hora in mijlocul drumului. Si era un ger de crapau pietrele. Da unde mai sta cineva in cas ? Am vazut batrani care plangeau de bucurie ... vro saptamana n-au putut lucra ... Mi-aduc aminte ca stam seara pana tarziu si faceam desenuri alegorice despre Unirea Principatelor." (Alexandru Vlahuta, 1910).

Adunarea Legiuitoare a Romaniei a votat in anul 1863 Legea privitoare la seculizarea averilor manastiresti si trecerea lor in proprietatea statului, ceea ce a permis orasului Targu-Neamt sa se elibereze de sub hegemonia Manastirii Neamt.In anul 1864, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a intrat in vigoare Legea organizarii administrative, in urma careia orasele urmau sa fie conduse de un primar si un consiliu comunal. De aceea, incepand cu aceasta data, in fruntea orasului este numit un primar, ajutat de 10 consilieri alesi dintre cei mai destoinici locuitori.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, "Marele dictionar geografic" prezinta orasul Targu-Neamt intr-o usoara dezvoltare economica si social-culturala, cu multe strazi, bine ingrijite si prunduite, opt biserici, doua scoli de baieti si una de fete, 77 stabilimente comerciale, numeroase ateliere de tabacarie, cojocarie, tamplarie, fierarie, croitorie, cizmarie si altele, cu un comert si un iarmaroc renumit in toata tara pentru lemn si produse din lemn, cereale, tesuturi de lana si din in, branzeturi, pasari, vite etc.