Targu-Neamt, aparat de cetate si favorizat de controlul pe care il exercita asupra drumurilor comerciale ce legau Dunarea de nordul Moldovei si de Transilvania, "...devenit si capitala de tinut", va cunoaste o indelungata perioada de prosperitate, pana la jumatatea veacului al XVI-lea. In anii 1467 si 1476, orasul a avut de suportat doua incedii pustiitoare (C. Buzdugan, 1981). In aceasta perioada - era alimentat cu apa potabila prin doua conducte de ceramica: una, formata din olane descoperite cu ocazia unor sapaturi avea traseul pe sub Dealul Cetatii spre centrul orasului, iar a doua cobora din cartierul Pometea, prin dreptul bisericii "Sfintii Voievozi", spre o fabrica de bere, avand olane de alta factura. Pe Ulita Mare a targului erau cismele de apa pentru consumul populatiei si cismele cu uluc pentru adapatul animalelor.

In secolele XV-XVI, Targu-Neamt a fost o asezare infloritoare, considerata "oppidium" (1503), "oppidium populorum" (1562), "civitas" (1636) (colectia de documente Eodoxiu Hurmuzaki). Targul si-a avut hotarul si ocolul deosebit de al Cetatii-Neamt. Teritoriile apartineau domnitorului cu tot ce era pe ele: sate, vii, mori, iazuri, prisaci, velnite etc. si ninmeni nu putea vinde sau instraina o palma de pamant. Targovetii puteau fructifica aceste terenuri cultivandu-le, plantand vii si livezi, tinand vite, avand iazuri, prisaci.

Pentru folosinta terenului, se plateau dari catre domnie. In hotarul ocolului Neamt intrau satele: Petricani, Savesti, Cehlaesti, Netezi, Bercesti, Corutchiresti, Razboieni, Popesti (pe Cracau), Giurgesti (pe Topolita), Rauca (Raucesti) (C.C. Giurgescu, 1967).

Cetatea-Neamt era folosita de domnitori, in timpul amenintarilor de razboi, pentru adapostirea familiei si a visteriei. D Cantemir nota in "Descrierea Moldovei" ca locuitorii gasesc in cetate o scapare sigura. In secolul al XVII-lea, Targu-Neamt incepe sa decada. Teritoriul rural se reduce treptat, iar activitatea comerciala si mestesugareasca se diminueaza datorita impozitelor apasatoare. In aceasta perioada au afectat orasul desele razboaie si incursiuni indreptate impotriva cetatii. De fiecare data orasul suferea mari distrugeri si incendii, asa cum a fost pe timpul ostilitatilor turco-polone, dintre anii 1672 si 1699, desfasurate pe teritoriul Moldovei, cand cetatea a fost atacata in numeroase randuri (1673, 1674, 1683, 1684, 1689, 1691). Calatorii straini, ajunsi pe aceste meleaguri la sfarsitul secolului al XVII-lea notau:
"...orasul Neamt asezat ... intr-o vale ocupata toata de pruni, meri si alti pomi. Nu exista vii ... Sunt 100 de case de romani cu 550 de suflete. Au doua biserici de lemn, una Sf. Mucenic Dumitru si alta Nasterea Maicii Domnului. Aici se ia vama negustorilor care merg in Transilvania". (Baksic, 1641).
"...au jefuit, au dus oamenii in robie, pe unii i-au ucis, au ajuns pana la munti." (Giovanni Battista Vulponi, 1687).
"...Acum din nou dusmanii s-au luptat cu polonii in Moldova ... la Baia, Suceava, Neamt, nu au mai ramas decat doar zidurile goale, nu zic de la case, dar inca si la biserici. " (Giavanni Battista Vulponi, 1687).
"...Un orasel a fost in vale, astazi sunt colibe." (jurnalul expeditiei lui Sobieski, 1691).

In secolul al XVIII-lea caracterizat prin domniile fanariote si prin exlpoatarea accentuata de catre Poarta), orasul nu va mai cunoaste gloria trecuta, cu atat mai mult cu cat Cetatea Neamt a fost distrusa de Mihail Racovita in 1718, la cererea expresa a turcilor.In anul 1757, Constantin Racovita face danie Manastirii Neamt mosia si vatra targului cu livezi si locurile de tarina, padurea si vadurile de mori. Acum locuitorii erau obligati sa plateasca bezmenul pentru dugheni si dijma din tarini.

Un factor al decaderii economice si politice l-a constituit mutarea capitalei Moldovei la Iasi si orientarea drumurilor comerciale catre acest oras, in timp ce vechile trasee raman secundare. Volumul schimburilor de marfuri scade vizibil de la un an la altul.In aceasta perioada, in oras au inceput sa patrunda masiv evreii, veniti dinspre nord. Legile nu permiteau evreilor sa-si cumpere pamant si de aceea ei luau in bezmen (inchirirere pe termen lung sau fara termen) de la Manastirea-Neamt un loc de casa in partea centrala a orasului unde isi construiau o locuinta cu spatii comerciale (N. Iorga, 1925).

Viata economica si social-politica se invioreaza incepand cu secolul al XIX-lea, deoarece Targu-Neamt este singurul centru polarizat al depresiunii subcarpatice si al zonei montane. In oras se organizau targuri saptamanale si iarmaroace vestite. Impulsul l-au dat romanii care au venit din Transilvania si s-au asezat aici in numar mare, formand o mahala a targului, " mahalaua tutuienilor", adica a oierilor. "Intre anii 1813-1822 a plecat la Salistea Sibiului un numar de 20 de familii de tutuieni (oieri), insumand 81 de persoane. Dintre acestia, 14 familii s-au asezat la Targu Neamt, intemeind numita mahala." (Gh. Radu, 1989). In decursul anilor ce au urmat, numarul celor veniti din Transilvania a crescut, intemeindu-si gospodarii si in Humulesti sau in Blebea. Cei veniti de peste munti au adus cu ei rase bune de vite si unele indeletniciri specifice cum este mestesugul de a face branza buna de oaie. Tot tutuienii au adus in Targu-Neamt si teascul de facut oloi din seminte de canepa, superior prin randament celui local, si roata de tors lana. Tutuienii veniti dintr-o zona textila renumita erau vestiti pentru tesutul sumanelor si al panzei de in. Semnificative sunt in acest sens afirmatiile marelui povestitor Ion Creanga in "Amintiri din copilarie " : "...Tutuienii veniti din Ardeal ... lucreaza lana si sunt vestiti pentru teascurile de facut oloi."

Tutuienii din Targu-Neamt au dus, in scurta vreme, departe in tara, renumele unei puternice industrii si al unui infloritor comert cu tot felul de tesaturi de lana si branzeturi de calitate. Incepe sa reinvie comertul cu vite si iau fiinta noi fabrici de oloi, velnite, fabrici de bere. Se diversifica mestesugurile pe baza prelucrarii lemnului, pielior si lanii..