Casa Memoriala "Veronica Micle" este situata pe strada Stefan cel Mare, vis-a-vis de Muzeul de Istorie si Etnografie al orasului. Este o casa modesta pentru zilele noastre, dar somptuoasa pentru inceputul secolului al XIX-lea. Casa a fost construita din lemn si caramida, cu patru incaperi, cu cerdac de lemn si acoperita cu dranita, in anul 1834 de catre Manastirea Neamt, cu scopul de a fi folosita pentru mitoc si scoala. In anul 1850, la 10 august, casa a fost vanduta doamnei Ana Campeanu, romanca din Nasaud - Transilvania (mama Veronicai Micle), cu 100 de galbeni. In anul 1853, doamna Campeanu s-a mutat la Iasi, dar casa a ramas in proprietatea familiei, fiind donata, ca zestre de nunta, Veronicai, cu ocazia casatoriei sale in anul 1864, cu profesorul Stefan Micle.

Veronica Micle a indragit acesta casa si a venit deseori la Targu Neamt, locuind perioade mai lungi, mai ales in timpul verii. In ultima perioada a vietii, Veronica Micle s-a mutat la Manastirea Varatec, fapt ce a determinat-o sa doneze casa, in anul 1886, maicilor de la Varatec, asa cum era mobilata si cu toate atenansele, pentru mitoc, dar cu conditia ca "... pe peretele casei sa fie afisata o placa de marmura, pe care sa fie scris ... Casa Veronicai Micle". Aceasta placa a fost fixata in anul 1918 de catre poetul George Cosbuc si de alti nasaudeni veniti in vizita la Targu Neamt, cu mentiunea "In aceasta casa a locuit vremelnic Veronica Micle (1850-1889". Dupa cativa ani, Manastirea Varatec a vandut casa cetateanului Ion Gradinaru, din Targu Neamt. In anul 1934, a fost declarata monument istoric si a intrat in patrimoniul cultural al orasului, fiind deseori vizitata de turisti. In 1982 este preluata de Complexul Muzeal Judetean Neamt, care a dotat-o cu mobilierul si cu obiectele ce au apartinut Veronicai Micle si se gaseau la Manastirea Varatec sau la muzeele din Iasi si Piatra-Neamt. Renovata si amenajata muzeistic a fost redata circuitului turistic in anul 1984.

In anul 1998, in partea stanga a casei, catre strada, s-a amplasat o statuie cu bustul poetei, realizat din bronz de catre sculptorul Popa Damian-Ioan. In trei din cele patru incaperi este o expozitie permanenta consacrata vietii si activitatii literare a muzei poetului nostru national, Mihai Eminescu, cu obiecte si documente care ilustreaza viata si activitatea poetei. Prima incapere cuprinde mai multe vitrine si panouri care prezinta prietenia dintre Veronica Micle si luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Aici sunt expuse fotocopii din manuscrise, corespondenta, documente si carti, care evidentiaza personalitatea acestei femei, tanara si frumoasa, sotie, mama si poeta, asa cum a vazut-o fiica sa, Virginia Gruber - Micle: "Mama a fost o femeie plina de viata, plina de farmec, frumoasa, dansa perfect si avea o voce superba. In societatea aleasa pe care o vizita, din cauza acestor calitati superioare, facea umbra in jurul celorlalte femei".

O alta incapere sugereaza ambientul intim de familie, cu ajutorul unor obiecte de mobilier care au apartinut Veronicai Micle sau de epoca si prin expunerea unor fotografii. Aici putem admira oglinda mare de cristal in care s-a privit poeta si lada de calatorie care a insotit-o in drumurile sale prin tara si strainatate. Sala a treia reconstituie atmosfera de lucru a biroului la care Veronica Micle si-a scris o parte din poezii, maxime si epistole. In aceasta incapere admiram cateva obiecte de valoare, la care poeta a tinut foarte mult: un frumos suport de argint masiv, pentru carti, ceasul de masa, un binoclu de vanatoare, o masuta vieneza si altele. Cand iesim din muzeu, peste drum vedem "Aleea plopilor fara sot", evocati in versurile de dragoste ale lui Mihai Eminescu.